La Paris, Coco Chanel şi Arthur Capel se distrau, ne ratând nici unul din marele restaurante. Poate la Maxim’s, Coco a îmbrăcat alături de Boy, sofisticata rochie roz... În cele din urmă Boy avea să o şteargă ... ei bine, englezeşte, nu înainte ca ea să îşi fi plătit datoriile băneşti faţă de el. Coco, însă înţelege că bărbatul vieţii sale, nu se va căsători cu ea şi că originea ei socială nu putea fi uitată de un om atât de ambiţios ca Boy, care nu putea risca o mezalianţă. ...mai mult decât frumosul şi magnificul Arthur Capel devine o personalitate publică din ce în ce mai cunoscută în înalta societate a celui mai ofertant oraş Londra. Irezistibila ascensiune a lui Arthur cade în atenţia tinerelor doamne şi a proaspetelor văduve de război. Acum este momentul când Arthur începe să se gândească la căsătorie. El remarcă o tânără persoană pe nume Diana Lister, fosta noră a unui lord şi fiica ultimului baron de Ribbleadale, al cărui portret se afla la National Gallery, toţi membr
La Royallieu, Gabrielle urma să trăiască în intimitatea unui bărbat care întruchipa tipul perfect al sportsman-ului, izolat de lume, cu excepţia curselor de cai, nefrecventat decât de câţia prieteni şi de câteva demimondene. Ce reprezenta Royallieu? O bandă veselă de prieteni…un domeniu rezervat cailor şi curselor. Balsan îi oferea lui Coco ceea ce nimeni altul nu i-ar fi putut oferi, şi anume şansa de a şi-i păstra o oarecare independenţă. .. ea nu dorea să fie ca toate celelalte femei întreţinute...tributare bărbaţilor, banilor şi dorinţelor lor. Unei fete sărace, fie ea frumoasă şi plină de ambiţie, secolul al XIX-lea nu-i oferea decât două variante căsătoria sau aventura galantă.... Coco avea să o descopere pe a treia: Munca... Etienne nici nu voia să audă de aşa ceva „De ce să munceşti? Nu ţi-e bine aici?” ... Dar într-o zi, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Etienne Balsan, aflat în vizită la Royallieu, avea să remarce „Fiţi atenţi la Coco, pentru că a