Treceți la conținutul principal

1916 - o istorie numită JERSE

Anul 1916 rămâne un an marcat de decizii revoluţionare în istoria vestimentaţiei. Coco Chanel este artizanul acestor schimbări radicale. Ea oferă doamnelor ţesătura care avea să facă epocă... este vorba de un material uşor, maleabil, cu o textură densă care se mulează pe corp urmărind formele, dăruind confort şi seducţie ... numele lui este JERSE.

Istoria Jerseului este uluitoare pentru că acest material creat anume pentru sportivi se dovedise a fi nevandabil, considerat la momentul respectiv prea aspru de către unii, prea ţeapăn de către alţii, decloc amuzant, cu o culoare bej socotită de a dreptul sărăcacioasă.

Gabrielle Chanel nu a stat pe gânduri şi a achiziţionat tot stocul nevandabil. Ea a afirmat că aceast material este tocmai ce căuta: “prin sobrietatea sa, va cuceri un loc până acum rezervat fanteziei”

Gabrielle lansa în iarna anului 1916, o piesă de o forţă indiscutabilă: o redigotă nestrânsă în talie, care se oprea la jumătatea fustei, fără niciun zorzon, de o rigoare masculină, întreaga ţinută confecţionată din jerse.

O veche colaboratoare povestea despre Coco: „Era de un tupeu şi o îndrăzneală ieşite din comun în toate deciziile... cerea perfecţiunea la execuţie, când probele nu ieşeau bine, se înfuria teribil şi o lua de la capăt. Avea un bun gust înnăscut şi ea singură alegea materialele, dantelele, ornamentele, culorile...”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1916 - Revista Harper’s Bazaar publică pentru prima oară o creaţie Chanel

În 1916, revista de modă Harper’s Bazaar din Statele Unite este prima care a publicat o creaţie Chanel, un model cu o linie pură fără corsaj, fără pliuri, fără volane. Destinată clientelor stilate, rochia era seducătoare, fără să păstreze niciun element antebelic. Partea de sus era deschisă in V, cu o croială de vestă bărbătească, reverele ei lăsând gâtul la vedere. Mânecile nu mai erau bufante, ci strânse pe braţ de la umăr până la încheietura pumnului, ca un ciorap. Talia joasă, era marcată cu o eşarfă lată. Gabrielle începe să îşi contureze stilul ce va devenii mai târziu de neconfundat. Americanii au fost primii care au simţit noutatea şi au valorizat-o. Tot americanii aveau să fie cei ce o vor relansa în anii 70, când francezii îşi întorseseră privirile de la creaţiile Chanel.

Iubirile lui Coco Chanel sau Cum se fac cele mai potrivite alegeri

Este ştiut faptul ca Gabrielle Bonheur Chanel nu a fost niciodată căsătorită, cu toate că nu a dus nici un fel lipsă de oferte în acest sens. Chiar ea spune, vorbind despre sine, că deşi i-a venit foarte greu, a ales întotdeauna în detrimentul căsătoriei pasiunea pentru modă, adică munca. Înzestrată cu carismă, şarm şi inteligenţă nativă, Coco a ştiut să aleagă mereu bărbatul cel mai potrivit pentru etapa vieţii în care se afla. Bărbaţii aleşi au fost întotdeauna dintre cei „cu dare de mână” şi dispuşi să investească în talentul ei, pentru că intuiau în ea o persoană hotărâtă şi responsabilă, iar Coco nu a rămas niciodată datoare. Coco în vărstă de 17 ani muncea pe rupte. În timp ce făcea retuşuri pentru hainele doamnelor venite la băi, Coco încearcă să-şi cultive vocea. Învăţa să se mişte, să plutească, să facă piruete şi, în tot acest timp, continua să lucreze la Grande Grille, staţiune termală de la Vichy, unde doza pahare cu apă minerală... şi zâmbete. Seara îşi punea...

1915 - La Deauville se refugiază lumea bună a Parisului

Din cauza războiului, la Deauville, se refugiază lumea bună a Parisului. Sosesc doamnele “ după ce au pierdut totul „ mai puţin plăcerea de a-şi reface garderoba. Singurul magazin deschis din renumita staţiune era cel a lui Coco Chanel. „Coco le propune doamnelor ce purta ea însăşi. O fustă dreaptă până la pământ, abia lăsând să se vadă vârful pantofului ; un chemisier, o pălărie simplă fără nicio garnitură, asta era ţinuta pe timp de război. Cât să te deplasezi pe jos, mergând repede, nu se cerea mai mult. Tinuta Chanel a devenit ţinuta momentului. “...de acum înainte, bărbaţii trebuiau să se ferească de o persoană cu mers suplu, care se putea îmbrăca singură şi se putea dezbrăca într-o clipită.” Edmonde Charles Roux