Treceți la conținutul principal

Iubirile lui Coco Chanel sau 'Cum se fac cele mai potrivite alegeri' (II)

La Royallieu, Gabrielle urma să trăiască în intimitatea unui bărbat care întruchipa tipul perfect al sportsman-ului, izolat de lume, cu excepţia curselor de cai, nefrecventat decât de câţia prieteni şi de câteva demimondene.

Ce reprezenta Royallieu? O bandă veselă de prieteni…un domeniu rezervat cailor şi curselor.

Balsan îi oferea lui Coco ceea ce nimeni altul nu i-ar fi putut oferi, şi anume şansa de a şi-i păstra o oarecare independenţă. .. ea nu dorea să fie ca toate celelalte femei întreţinute...tributare bărbaţilor, banilor şi dorinţelor lor. Unei fete sărace, fie ea frumoasă şi plină de ambiţie, secolul al XIX-lea nu-i oferea decât două variante căsătoria sau aventura galantă.... Coco avea să o descopere pe a treia: Munca... Etienne nici nu voia să audă de aşa ceva „De ce să munceşti? Nu ţi-e bine aici?” ...

Dar într-o zi, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Etienne Balsan, aflat în vizită la Royallieu, avea să remarce „Fiţi atenţi la Coco, pentru că are talent! Nu trebuie descurajată!” Englezul cu accent british, un tânăr frumos (doar cu 2 ani mai mare), cultivat, dar înainte de toate foarte diferit, se numea Arthur Capel. În Wikipedia este descris ca "an intellectual, politician, tycoon, polo-player and the dashing lover and sponsor of the fashion designer Coco Chanel".

La vârsta când tinerii de familie bună risipeau averi, el îşi consolida statutul cumpărând acţiuni la minele de cărbuni din Newcastel. Avea fler. La Londra, unde simţul lui de afaceri era foarte apreciat, ca şi abilităţile de jucător de polo frecventa cea mai aleasă societate. El a preferat să rămână fairplay. Nici prin cap nu îi trecea să facă avansuri lui Coco.

În 1909, Gabrielle se stabileşte la Paris, unde Etienne Balsan îi pune la dispoziţie garsoniera sa , aici Coco îşi pune pe picioare afacere... în 1910, Etienne o mai ajută încă odată cumpărându-i un magazin pe rue Carbon, numărul 21, iar Arthur Capel urma să aibă onoarea de a-l inaugura. De altfel vizitele englezului se înteţiseră prea mult ca Etienne Balsan să nu înţeleagă ce se ascunde în spatele lor şi, în generozitatea lui, a hotărât să se retragă, păstrându- le amândurora o frumoasă prietenie...pentru Coco chiar pe toată viaţa.

Noul bărbat din viaţa sa, se numea Arthur Capel şi toţi prietenii îl alintau Boy.

Gabrielle Chanel a susţinut întotdeauna că nu a iubit decât o dată şi că a cunoscut un singur bărbat creat pentru ea, pe Boy Capel care va rămâne marea ei dragoste...

În persoana lui Arthur Capel, ea a avut un partener de încredere, care a respectat-o, a crezut în ea şi a tratat-o cu tandreţe... anul 1913 înseamnă pentru Coco inaugurarea celui de al doile magazin situat în staţiunea Deauville, cu sprijinul financiar acordat de Boy, care era “...mai mult decât frumos, era magnific...” cum îl descrie un scriitor contemporan.

Urmează pentru Gabrielle cei mai frumoşi ani ai dragostei lor, doar trei, pentru că un eveniment avea să pună capăt idilei, dincolo de voinţa lor...

Va urma

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1916 - Revista Harper’s Bazaar publică pentru prima oară o creaţie Chanel

În 1916, revista de modă Harper’s Bazaar din Statele Unite este prima care a publicat o creaţie Chanel, un model cu o linie pură fără corsaj, fără pliuri, fără volane. Destinată clientelor stilate, rochia era seducătoare, fără să păstreze niciun element antebelic. Partea de sus era deschisă in V, cu o croială de vestă bărbătească, reverele ei lăsând gâtul la vedere. Mânecile nu mai erau bufante, ci strânse pe braţ de la umăr până la încheietura pumnului, ca un ciorap. Talia joasă, era marcată cu o eşarfă lată. Gabrielle începe să îşi contureze stilul ce va devenii mai târziu de neconfundat. Americanii au fost primii care au simţit noutatea şi au valorizat-o. Tot americanii aveau să fie cei ce o vor relansa în anii 70, când francezii îşi întorseseră privirile de la creaţiile Chanel.

Iubirile lui Coco Chanel sau Cum se fac cele mai potrivite alegeri

Este ştiut faptul ca Gabrielle Bonheur Chanel nu a fost niciodată căsătorită, cu toate că nu a dus nici un fel lipsă de oferte în acest sens. Chiar ea spune, vorbind despre sine, că deşi i-a venit foarte greu, a ales întotdeauna în detrimentul căsătoriei pasiunea pentru modă, adică munca. Înzestrată cu carismă, şarm şi inteligenţă nativă, Coco a ştiut să aleagă mereu bărbatul cel mai potrivit pentru etapa vieţii în care se afla. Bărbaţii aleşi au fost întotdeauna dintre cei „cu dare de mână” şi dispuşi să investească în talentul ei, pentru că intuiau în ea o persoană hotărâtă şi responsabilă, iar Coco nu a rămas niciodată datoare. Coco în vărstă de 17 ani muncea pe rupte. În timp ce făcea retuşuri pentru hainele doamnelor venite la băi, Coco încearcă să-şi cultive vocea. Învăţa să se mişte, să plutească, să facă piruete şi, în tot acest timp, continua să lucreze la Grande Grille, staţiune termală de la Vichy, unde doza pahare cu apă minerală... şi zâmbete. Seara îşi punea...

1915 - La Deauville se refugiază lumea bună a Parisului

Din cauza războiului, la Deauville, se refugiază lumea bună a Parisului. Sosesc doamnele “ după ce au pierdut totul „ mai puţin plăcerea de a-şi reface garderoba. Singurul magazin deschis din renumita staţiune era cel a lui Coco Chanel. „Coco le propune doamnelor ce purta ea însăşi. O fustă dreaptă până la pământ, abia lăsând să se vadă vârful pantofului ; un chemisier, o pălărie simplă fără nicio garnitură, asta era ţinuta pe timp de război. Cât să te deplasezi pe jos, mergând repede, nu se cerea mai mult. Tinuta Chanel a devenit ţinuta momentului. “...de acum înainte, bărbaţii trebuiau să se ferească de o persoană cu mers suplu, care se putea îmbrăca singură şi se putea dezbrăca într-o clipită.” Edmonde Charles Roux